Publicat de: silvanuca | 15/09/2008

Amărât

A coborât încet pe poteca abruptă. Îi era atât de foame! Nu găsise nicăieri nimic de mâncare.Ar fi mîncat orice. Chiar și niște coji de cartofi ar fi fost bune.
Se îndreptă încet spre ultima speranță. Ultimul loc unde nadajduia să iși astâmpere foamea: pubela de gunoi.
Nu e cea mai bună soluție… E SINGURA!
Se apropie de pubele și le verifică pe rând. SUNT GOALE!!!!
Acum, gunoiul se ridică mai devreme…a venit prea târziu…
Lasă capul în pamânt și din colțul ochilor parcă se ivește o lacrimă. Și îi era așa de foame….
Pleacă pe aceeași potecă pe care a venit, cu capul în pământ, cu pas de om bătrân plangându-și soarta.
Oare cu ce a greșit de a ajuns aici? Oare de ce sunt oamenii atât de cruzi?

Nu ți se face milă cand vezi așa ceva? Bietul urs a plecat a fel de flămând cum a venit.
Oare interesează pe cineva că lui îi e foame?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: